"Daca nu-mi bat singur cuie in talpa, nu pot sa traiesc".
- In plina vara, dvs. stati in fotoliul de director de la Teatrul de revista "Constantin Tanase" cu mana pe telefon. Ce fel de vacanta e asta?
- Tot ce stiu este ca trebuie sa rezist. Cand iti bati singur cuie in talpa, stii la ce te inhami, si atunci iti creezi o anumita stare de spirit care te ajuta sa rezisti. Am ales calea asta, am niste promisiuni fata de mine, de colegii mei, de public, iar dorinta de a le respecta, parca anuleaza oboseala. Altadata, la vremea asta imi luam sacii la spinare si plecam ori pe litoral, ori in strainatate, undeva sa muncesc, sa castig niste bani. Si, de cand sunt director, incerc sa castig bani in continuare, dar pentru teatru. De unde atata energie? De la mama, de la tata, din disciplina in care am crescut, din ambitia pe care o am sa cinstesc "casa" aceasta a Revistei, in care am trait patruzeci si ceva de ani, de la colegii mei, de la acest gen pe care-l iubesc si este atat de iubit.
- Daca ati avea mai mult timp, unde ati merge, care este pentru dumneavoastra locul ideal de vacanta?
- Cabana pe care-o am la Sinaia. Macar cateva zile acolo, cu familia, si ma odihnesc extraordinar, chiar daca trebaluiesc toata ziua: vopsesc casa, dau acoperisul cu grund, repar gardul care e din lemn si a cam putrezit, bietul. Dar cand deschid fereastra, vad fericire. Jumatate din casa intra in padure, asa ca brazii ma intampina uriasi, in fiecare dimineata. Sunt zile in care nu mai cobor in oras nici macar sa iau presa, iar cine ma cunoaste stie cat de mult imi place sa citesc ziarul de dimineata. Acolo e casuta mea, acolo e liniste, acolo e pace. Tot locul meu de vacanta este si Dolhasca, comuna in care m-am nascut, iar de acolo ma reped cateva zile pe la manastiri, sa vad Voronetul. Sa trec pe la Sucevita, unde nepotul meu tine un han extraordinar, si sa-mi pot
