Experienta postdecembrista ne-a intarit convingerea, deja mostenita la momentul decembrie 1989, ca de orice dezastru in care este implicat statul - fie el natural, aerian sau economico-financiar - vinovat este gasit “mortul”. Adica, in cazul marilor dosare economico-financiare, pagubitul
Potrivit statisticilor (oficiale) din Romania, din 1947 incoace aproape 6 milioane de romani au fost pagubiti intr-un fel sau altul. Pana in 1989, principala cauza o reprezentau nationalizarile si exproprierile. Dupa 1991 am vazut “pe viu” jocuri piramidale, banci populare, falimente bancare sau fonduri de investitii care au “zburat” peste mari si tari.
Multi indivizi au profitat de saracia generalizata in care s-a aflat (si se afla) Romania, speculand dorinta de imbogatire rapida. Asa s-au construit Caritas, Gerald sau alte jocuri de intrajutorare, FMOA sau Fondul National de Investitii. Scopul a fost unul clar: cat mai multi deponenti, pentru ca “alesii” sa-si poata recupera “investitiile” initiale.
Bineinteles, toate acestea nu ar fi fost posibile fara complicitatea guvernantilor, indiferent ce forme a luat ea: “consolidarea” neincrederii populatiei in sistemul bancar printr-o serie de falimente rasunatoare, lipsa unor campanii de informare sau, la fel de grav, promovarea unor legi interpretabile.
“Contabilitate”
Bilantul este de-a dreptul socant: peste 5,5 milioane de romani inselati cu aproape 20 miliarde euro. “PIB-ul” pagubitilor ar fi de 3.600 euro de caciula. Multi ani de-acum incolo ne vom intreba unde sunt acesti bani si cine va suporta “costurile”. La ultima parte exista un raspuns: tot de la populatie sunt “scoase” despagubirile. Asa ca 5,5 milioane de romani sunt buni de plata... de doua ori.
“Gauri” in cifre
Foarte putini stiu, de exemplu, ca bilantul Gerald s-a incheiat cu mai multi pa
