Adormirea Maicii Domnului.
Dupa cum stim, mama lui Isus a fost Maria. La Sinodul al III-lea ecumenic, tinut la Efes, in 431, Biserica stabileste definitiv doctrina mariala. Maicii Domnului I se recunosc doua atribute esentiale: "meritul de a fi nascut pe Dumnezeu in trup" si "fecioria inainte, in timpul si dupa nasterea lui Isus". Cele mai importante forme de cinstire a Mariei si a celorlalti sfinti sunt sarbatorile. Maria se bucura de patru sarbatori mari pe an. Cea mai importanta dintre ele, dar nu si cea mai veche, este Adormirea Maicii Domnului, numita popular Sf. Maria Mare, iar in unele parti din Moldova, Uspenia, celebrata la 15 august. Locul de origine al acestei sarbatori pare a fi Ierusalimul, "caci in vechile sinaxare georgiene, ziua de 15 august reprezenta sarbatoarea aniversarii anuale a sfintirii unei biserici a Maicii Domnului, zidita in sec. V de Ikelia Romana, intre Ierusalim si Betleem, aproape de locul unde se afla mormantul Rahelei si unde, dupa traditie, Sf. Fecioara a facut un popas cu putin inainte de Nasterea Mantuitorului". (Ene Braniste, "Liturgica Generala", p. 190). Imparatul Mauriciu al Bizantului (582-603) a dispus rezidirea Bisericii Maicii Domnului din Ghetsimani, unde se spunea ca a avut loc adormirea si ridicarea la cer a Fecioarei, fixandu-i hramul definitiv pe 15 august. De aici, sarbatoarea a trecut si in Occident, Papa Teodor I (642-649), originar din Ierusalim, impunand tot data de 15 august (Cristian Badilita, "Evanghelii Apocrife", p. 21). In anul 1950, Papa Pius al Xii-lea a proclamat Adormirea Maicii Domnului drept dogma. Dar sa nu uitam ca 15 august era si ziua anticei zeite-mame Artemis din Efes (Diana, la romani).
Despre adormirea si ridicarea la cer a Mariei ni s-au pastrat mai multe evanghelii apocrife (Evangheliile canonice, Matei, Marcu, Luca si Ioan, nu trateaza acest eveniment: "Cuvantul Sf. Ioan Te
