Departe, in obcinile de miazanoapte ale Bucovinei, exista un deal magic, unde in fiecare an sunt trasniti oameni. Un deal pe care mai traiesc azi doar cativa batrani singuratici, ce nu vor sa-si paraseasca in nici un chip casele lor din cer.
Ziua fricii
22 iulie, ziua Sfantului Foca. Sarbatoare insemnata cu rosu in calendarele populare din Bucovina. Foca e sfantul focului, stapanul fulgerelor si-al trasnetelor care omoara si parjolesc. Sfantul fricii. Inaintam prin sate incremenite. Oamenii s-au pitit in case, cu palmele pe genunchi. E arsita. Sfantul Foca e cea mai crunta dintre toate zilele verii. In calendarul vechi figureaza ca sarbatoare, insa in satele hutulesti din Bucovina, e mai degraba o zi a fricii, in care sa nu coci, sa nu mananci, sa nu te-mprumuti cu foc si sa-ti stapanesti in cap fie si cel mai palid gand necuminte. Cel mai bine e sa nu rostesti, sa nu faci "nimic absolut". Animalele fornaie in grajduri, strigand dupa mancare, dar nu primesc nimic. Ieslele sunt goale. Postesc si vitele, laolalta cu oamenii. Albastrul cerului pandeste nemiscat deasupra tuturor. Oricand se poate mania pe cel ce a gandit macar o singura necuviinta. Si atunci, cerul grabeste spre vinetiu si deodata se sparge si-ncepe sa arunce cu sagetile trasnetului. S-au pomenit pe aici oameni "trasniti din senin", altii carora le-a ars casa, gospodaria, tot, doar pentru un mic pacat savarsit in ziua Sfantului Foca.
Suntem in Argel, aproape de hotarul de nord al tarii. Satenii privesc cu spaima un deal lung si taios, aflat peste apa tacuta a Moldovitei. Incordati, isi plimba ochii pe coama subtire, de la un capat la altul, acolo unde abia mai ghicesti cateva case singuratice. "Zigreva...", murmura mosnegi teposi in barbie, iar femeile-si astupa gurile cu broboada, ramanandu-le afara doar ochii infricati. Daca-i intrebi ceva despre locul ala pierdut in vazduh,
