(Foto: )
Apa serpuieste nervos printre stancile slefuite fin, parca de mana unui chinez batran. Trudind printre stanci, bolboroseste cu glas mosneag suparat pe lume in bulboane adanci, ori clipoceste vesela in mici, dar spectaculoase cascade.
La adapostul umbrarului des al padurii, prin care soarele se zbate neputincios sa patrunda, raul si-a sapat de milenii albia, serpuind printre povarnisuri abrupte, aproape virgine, unde omul n-a ajuns decat cu privirea. Este un loc feeric unde, in amurgurile linistite de vara, solemnitatea devine aproape palpabila.
Situata la limita vestica a Parcului Natural Muntii Apuseni, sub Masivul Carligati si strajuita de Muntii Bihorului, Valea Aleului este unul dintre putinele locuri din perimetrul turistic montan al Bihorului unde omul nu si-a lasat atat de puternic amprenta.
In comparatie cu alte zone, tranzitate de trasee turistice de mare interes, valea pastreaza inca salbaticia de odinioara, cu un peisaj mirific, intr-un cadru natural de exceptie.
Valea Aleului a devenit acum un important punct de atractie, gratie eforturilor a doi inimosi bihoreni, care si-au scos la bataie agoniseala de-o viata pentru a pune in valoare frumusetile de aici si a le face cunoscute in intreaga Europa.
„Bye, bye, tabara!â€Â
La aproximativ cinci kilometri in amonte de confluenta cu Crisul Pietros, pe Valea Aleului se deschide o poiana splendida.
E locul in care a functionat, vreme de peste doua decenii, o tabara in care generatii intregi de copii au deprins dragostea pentru natura si au adulmecat, poate pentru prima oara-n viata, mirosul de fan cosit si taria aerului din noptile de vara.
Lipsa de interes a autoritatilor locale a transformat-o, insa, in ruin
