A-l bate inteligent pe Basescu inseamna a-i dovedi eventuala impotenta. Ceea ce fac deocamdata adversarii sai e sa dovedeasca, indirect, celor pe care vor sa-i cistige, ca Basescu e chiar mai puternic decit in realitate.
Toata lumea pare sa fi cazut de acord ca, de cind e Basescu presedinte, ceva important se intimpla cu masinaria politica a Romaniei. Dar, pentru ca nu e clar ce anume se intimpla, senzatia care a ajuns sa faca atmosfera de zi cu zi a reactiilor noastre e, cel mai adesea, perplexitatea. Stim cine-i „vinovatul“, evident, Basescu, dar acest lucru nu ne prea ajuta la nimic. Ba, mai mult, ne-ncurca.
Simtim ca acolo-i cheia problemei, dar personajul e atit de alunecos, incit, de la frica de a nu-l scapa printre degete am dat in obsesie. Presa „comerciala“ a gasit, cum era de asteptat, solutia cel mai la indemina. A transformat „vietatea“ lui Basescu in divertisment.
„Basescu in concediu la un sprit“, in fapt un non-eveniment, a ajuns sa vinda la fel de bine precum fata de la pagina cinci sau crima de la ora cinci. E un simptom. La celalalt capat, al reactiilor serioase, perplexitatea e convertita in atacuri iesite din minti.
Deseori victime fara voie ale abordarii de tip „circ“, multi dintre comentatorii cu staif transforma inconsistenta non-stirilor pe care Basescu le furnizeaza pe banda rubricilor de scandal in catastrofism. Deliciul presei devine delict.
Sughitul lui Basescu e tradus de majoritatea incruntata a liderilor de opinie in delict constitutional si ajunge ipoteza de lucru in analiza institutionala a puterii. E celalalt simptom. Sa-i zicem simptomul Dinescu-Popescu. Sau Popescu-Dinescu. Fapt e ca totul pleaca de la un rateu neasumat.
De la incapacitatea incapatinata de a trata intimplarea de care vorbeam la inceput intr-o realitate care te obliga la o schimbare. La o schimba
