Filat de zeci de ofiteri de Securitate, a sfarsit in conditii suspecte, in camera unui hotel din Bucuresti. „Munca plina de abnegatie" a celui mai dur aparat de opresiune din timpul regimului comunist s-a materializat in cel mai amplu Dosar de Urmarire Informativa din Maramuresul anilor ’70. Insa ce se ascunde in spatele povestii Inamicului public nr.1?

Ii vanau plenar, muncitoreste, perseverent si, de multe ori, inutil. Erau „tinta piept numaru’ 4". In perioada post-decembrista, pentru ca trebuiau sa aiba un nume, au fost numiti dizidenti.

Insa pe atunci, ei, vanatorii „inrolati" pe statele de plata ale Securitatii, ii numeau altfel: dusmani de clasa, atentatori la intinarea idealurilor societatii socialiste multilateral dezvoltate, obiective. Intolerantii erau filati, fiecare gest si cuvant fiind indosariat si pastrat cu sfintenie, ca o ultima piesa ce lipseste dintr-un puzzle cu deznodamant secret. Un puzzle denumit codat: DUI (dosar de urmarire informativa).

Astazi, arhiva fostului Inspectorat Judetean de Securitate (note informative, rapoarte de filaj si de investigatie etc.) iti dezvaluie numele celui mai „vanat" maramuresean. Urmeaza povestea adevarata a unui basarabean casatorit cu nepoata fostului maresal al Curtii Regale, indeparat din Baia Mare si mort in conditii suspecte.

Obiectivul "Banu"

Printre informatiile clasificate in categoria secretelor de Stat sunt si determinarile geologice prin care se evalueaza rezervele nationale de metale si minereuri rare, pretioase, disperse si radioactive. Aceasta pare a fi singura ratiune pentru care, in Maramures, cel mai consistent dosar de urmarire informativa l-a avut ca obiectiv pe Anatolie Bodiu. Dosarul a fost codat sub titulatura "Obiectivul Banu".