Ne modernizam, ne modernizam... Avem banci moderne, avem credite si carduri Visa si Maestro, si conturi in lei si in valuta si alte zeci de smecherii. Am intrat in mileniul III. Hip-hip-ura!
E drept, ca intr-un banc de pe vremea comunismului, eu, unul, nu pot sa strig Ura! cand e vorba de bancile romanesti. Ura... mi-o tin in suflet. Experientele avute pana acum cu bancile noastre m-au transformat intr-un retrograd. Dac-as putea, mi-as tine banii la ciorap: mi se pare mai sigur si mai profitabil. Din pacate, nu pot. Asa ca imi limitez cat pot contactele cu aceste institutii somptuoase, marmorate si termopanate, iar cand n-am incotro, ma resemnez sa fac precum turcul din proverb: platesc. Si nu ma refer aici la nenumaratele banci care au dat faliment pe banii naivilor, ci la unele care duduie de cat de bine le merg afacerile. Desi trebuie sa recunosc ca relatia mea cu bancile a inceput prost: cu o intuitie greu de egalat, am decis sa ne plasam darul la doua institutii financiare in voga la acea vreme: Credit Bank si SAFI Invest. Dupa cum poate unii isi amintesc, au fost doua din marile tepe trase clientilor in Romania anilor 90. Asadar, s-ar putea zice ca am un ghimpe psihanalizabil impotriva bancilor si bancherilor.
Proastele obiceiuri americane
De fapt, pana la urma, pentru atitudinea mea sunt de vina, desigur, tot americanii. Taranul de mine a luat contact mai serios cu un sistem bancar modern in anul petrecut in Statele Unite. Acolo am avut un cont de debit deschis la Bank of America, o banca populara si - spre norocul meu - deloc elitista, care ne-a deschis un cont din prima incercare, fara nici o garantie din partea noastra (slujba, domiciliu stabil... desi in America asa ceva nu prea exista).
Primul soc ni l-a produs cladirea bancii: o constructie banala de ciment si rigips, cu un singur etaj, cu ghisee ca la gara, fara separat
