Una din exigentele apartenentei la Uniunea Europeana este ridicarea cotei de ocupare a fortei de munca la 70%. Exigenta este prevazuta in asa-numita platforma Lisabona, care proiecteaza Uniunea Europeana a anilor ce vin. In cazul Romaniei, cerinta ar presupune crearea conditiilor pentru a se putea face fata unor probleme cu care Romania se confrunta si care, atipice fiind, nu prea au solutii in registrul mondial. In principiu, atingerea respectivei cote de ocupare ar putea oferi conditii mai propice pentru infruntarea acestor probleme. Dar, daca si mai ales cum un asemenea obiectiv va putea fi realizat reprezinta un alt aspect! De fapt, constituie o problema in sine.
O cota de ocupare de 70% inseamna ca 7 din 10 romani activi sa lucreze. La vreo 22 de milioane populatie totala, cea activa este estimata la 45-47%, respectiv peste 10 milioane persoane, iar o cota de ocupare de 70% implica un numar de circa 7 milioane de lucratori. In momentul de fata, nimeni nu poate spune cu precizie care este gradul sau cota de ocupare. Numarul de salariati (care pot fi considerati fara echivoc ocupati) este de vreo 4,5 milioane. Este greu de a identifica ce statut au, din acest punct de vedere, celelalte 5,5 milioane de romani activi. Cateva sute de mii sunt liber profesionisti, dar multi din acestia sunt si salariati si este dificil de a stabili cati sunt doar liber profesionisti fara a fi si salariati. Cateva bune sute de mii, daca nu chiar peste un milion, lucreaza la negru si nu apar in scripte. Vreo 700-800 de mii trec oficial in scripte ca someri. Cei mai multi din cei 5,5 milioane se afla in agricultura, ocupati efectiv sau doar dependenti de activitati agricole. Nu se stie exact cati sunt realmente rromi, dintre care atatia nomazi sau seminomazi. Nu trebuie desigur uitati cei activi prin varsta, dar scosi anticipat la pensie, precum si sutele de mii sau milioane
