Daca m-ar fi întrebat cineva ce vreau sa ma fac cand voi fi mare pe vremea cand eram eleva, as fi raspuns fara ezitare: arheolog. Pe masura ce am crescut, si am fost descurajata de chiar prietenii mei arheologi sa urmez aceasta meserie, pe motiv ca minunile Greciei si ale Egiptului vor fi fost deja descoperite si ca în Romania comunista este dificil sa faci aceasta meserie, interesul meu formal s-a deplasat spre stiintele exacte. Din fericire, a venit Revolutia si uite asa am ajuns nu arheolog, ci sociolog (tot un fel de arheolog, care face sapaturi în straturile profunde ale societatii).
De aceea, raspunsurile(1) pe care le dau adolescentii din prezent cu privire la meseria pe care ar dori sa o urmeze m-au derutat un pic. Prima lor optiune, cea care le poate asigura succesul si performanta, este meseria de sportiv! Urmeaza afacerile si muzica. Nu e de mirare, în conditiile în care modelele în viata ale adolescentilor din Romania contemporana sunt vedetele sport si cele TV (nume ca, în ordine, Teo Trandafir, Andreea Marin, Mircea Radu, Dan Negru, Oana Zavoranu sunt personalitatile cu care ar dori sa semene un elev de liceu...). De emisiuni culturale sau stiintifice în adevaratul sens al cuvantului nici vorba, ele nu ajung nici macar la un procent subtire de 2% din preferinte. Ne uitam la televizor sa ne distram, nu? Lasam în seama scolii formarea culturala, în schimb învatam din emisiunile TV ce sunt adevarul, respectul, compasiunea sau generozitatea (sub forma teledonurilor sau a surprizelor, probabil).
Lipsa televizorului ar declansa o veritabila catastrofa în randurile tinerilor - mai mult de jumatate nu ar sti încotro sa se îndrepte. Pentru ca aproximativ o treime dintre acestia nu citesc (deloc), iar atunci cand o fac sunt fie reviste cu pagini lucioase (de placere), fie romane romanesti (sunt, doar, în programa).
Nimic nou sub
