Asadar, ce s-a petrecut ieri la Clubul Roman de Presa? Ei bine, s-a petrecut exact ce trebuia: nimic. Traian Basescu a rostit secretul stiut de toata lumea si l-a indicat pe Sorin Rosca Stanescu drept autor al amenintarii. Directorul ziarului „Ziua” a amenintat cu tribunalul si totul s-a rasuflat din lipsa de probe.
La final, camerele TV au surprins, pentru cateva clipe, figurile membrilor CRP: cu totii, mari sau mici, gloriosi sau anonimi, pareau multumiti. In importantul lor meci cu viitorul, mai tinusera piept o jumatate de repriza.
Ce NU s-a intamplat? Nu am asistat la marcarea unui moment de inceput pentru o actiune ferma de clarificare si de curatire in presa. Acum trei ani, pe 29 august 2002, IAA Romania, filiala locala a Asociatiei Internationale de Publicitate (International Advertising Association), denunta comportamentul unor jurnalisti care folosesc santajul si diversiunea ca metode pentru a obtine publicitate.
Acum, seful statului face public numele unui director de ziar care l-ar fi amenintat urmarind un interes de natura politico-economica.
Nici atunci si nici acum, CRP nu a pornit o ancheta interna, prin stangerea de marturii si a altor probe menite sa duca la infirmarea clara a acuzatiilor sau la condamnarea morala a faptasilor in interiorul breslei. Suntem o lume mica si, de la presedintele CRP si pana la ultimul reporter, stim ca sunt sefi de ziare care folosesc santajul pentru publicitate.
Stim ca s-a folosit si se mai foloseste sistemul „publicitatii fara P”. Si mai stim ca publicitatea de stat, practicata dupa criterii netransparente pana la finele lui 2004, putea fi orice, dar nu o garantie pentru independenta editoriala si pentru situarea presei in afara sistemului coruptiei generalizate.
Are insa CRP autoritatea morala de a trece la anchete adevarate? Intrebarea este legitima, cata vr
