La 15 ani de la infiintare, cea mai mare formatiune sindicala a minerilor din Valea Jiului are datorii de aproape 15 miliarde, pe care nu le poate plati altfel decat prin esalonare.
Banii pe care nu ii are Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului ar trebui sa ia calea Companiei Nationale a Huilei, si asta poate fi una dintre explicatiile "linistirii" bruste a sindicatelor cand a fost vorba de restructurari, de salarii sau de inchiderea unor capacitati de productie.
Prima datorie: salarii necuvenite acordate liderilor de sindicat
Anul 1997 a fost un an trist pentru liderii de sindicat si asta nu numai pentru ca echipa de fotbal Jiul a luat iar bataie, ci din cauza unui proces deschis de administratie pentru salariile necuvenite acordate sefilor de la sindicate.
Profitand de primul stagiu efectuat de Miron Cozma prin puscariile patriei, Regia Autonoma a Huilei Petrosani a inaintat, la data de 5 mai 1997, o actiune in instanta la Tribunalul Hunedoara, prin care cheama in judecata Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului, solicitand a se constata nulitatea absoluta a conventiilor anexe la contractul colectiv de munca incheiate intre parti, in perioada 1992 - 1996, avand ca obiect salarizarea liderilor de sindicat.
Cum ar veni, prin conventiile cu pricina, liderii de sindicat si alte persoane cu functii de specialitate in organigrama Ligii primeau salariul, cu sporurile aferente (care nu sunt putine, nici mici) de la administratia Companiei.
Legea 54/1991 spune clar, la articolul 34, ca liderii si personalul sindicatelor sunt platiti din fondurile sindicatului.
Una peste alta, dupa un control financiar la sange care a sesizat ilegalitatea, administratia Companiei a cerut in instanta restituirea unui mizilic de 4,5 mi