Ne-au eliberat cand nu credeam ca or s-o mai faca. Hadji, seful cel mare, nu mai aparuse de trei saptamani. Ultimele probe de viata - cateva cuvinte scrise pe un biletel - Durerea lui Munaf - familia. Dusuri, instructiuni si haine noi pentru plecare - Prin ce trec femeile pentru o clipa de frumusete. N-am apucat sa-mi iau ramas-bun de la Florence - Suburbiile pustii ale Bagdadului.
Un Goliat de treaba m-a preluat de la rapitori. Un ofiter superior plangea in masina blindata - Ambasadorul ne-a gatit ciorba de perisoare si vinete. Salam de Sibiu de la un general de patru stele l Munaf nu este un cetatean american oarecare. Drumul Mortii si promisiunile neonorate ale americanilor
Mai intai a fost zvonul. Picurat cu grija in urechea colegilor de catre gardieni, a ajuns in cele din urma si la mine. "Norocosii" se temeau sa impartaseasca vestea fericita. Atitudinea insa ii trada. Au aparut zambetele in iad. "Ne elibereaza in curand", mi-au soptit ei. O fi o alta aberatie. Oricum, trebuia sa nu mai comentez evenimentul cu altcineva.
Era greu de crezut, mai ales dupa deceptia relocarii. Hadji nu mai aparuse de trei saptamani. Au aparut adjunctul sau si Islam-Islam (un fel de sef al gardienilor). Ne-au scos la chepeng si ne-au cerut cateva date personale. Marie-Jeanne a scris pe o bucatica de hartie date care nu se puteau regasi in cartile noastre de identitate. O noua proba de viata.
L-am surprins pe Islam-Islam soptindu-i fetei la ureche: "Finish-finish". Am coborat repede in beciul intunecos. Dupa cateva zile, adjunctul a revenit. Ne-au spalat, barbierit si ne-au facut poze. Numai romanilor. "O sa capatati legitimatii cu alta identitate...", ne-a spus adjunctul. Munaf era deprimat. Daca il tin gaj? L-au scos intr-un tarziu.
Cand a revenit, irakianul trecea dintr-o stare in alta la cinci minute. Aflase, nu se stie cum si
