Retiparit de editura Polirom, dupa ce a aparut mai intai la Paralela 45, in 2002 (in conditii de difuzare dezastruoasa, la fel cum se intampla in prezent cu debutantele acestei edituri, Adriana Barbat si Stefania Mihalache), romanul de debut al Ceciliei Stefanescu are sansa unei re-plasari, mult mai generoase, in contextul prozei actuale. Legaturi bolnavicioase* nu are decat de castigat. Cei trei ani care separa editiile coincid perfect cu intervalul de digerare a libertatilor de scriitura, limbaj si viziune afisate de ultimul val de prozatori romani. Dupa Tara branzei de Felicia Mihali, Fisa de inregistrare de Ioana Baetica si Bagau de Ioana Bradea, mult comentate, contestate sau laudate, romanul Ceciliei Stefanescu are sansa sa scape de balastul interpretarilor “la cald”. Acestea selectasera aproape exclusiv palierul “socant”, respectiv orientarea sexuala difuza ori confuza a personajelor, ramanand astfel captive unei anumite paradigme de referinta: sa spunem Hortensia Papadat-Bengescu la un capat, Nabokov si H. Miller la celalalt. Cartea este insa presarata cu indicii de cu totul alt tip, care conduc, precum bucatelele de paine din Hansel si Gretel, mai degraba spre o literatura de tip Romanul adolescentului miop, Le grand Meaulnes sau (ca sa dam o referinta apropiata) Drumul egal al fiecarei zile (G. Adamesteanu). O literatura a iesirii dureroase din crisalida copilariei, inotand cu scarba excitata prin umorile fiziologiei. Tanara femeie care povesteste in Legaturi bolnavicioase lasa in urma, sub ochii nostri, pielea arsa a androginului care a fost, dupa transformari contorsionate care incearca, imaginar sau practic, mai toate intruparile posibile ale sexului.

Primul indiciu e chiar motto-ul din Witold Gombrowicz: “Inferior, pentru ca e tanar. Rau, pentru ca e tanar. Senzual, pentru ca e tanar. Trupesc, pentru ca e tanar. Distructiv, pentru ca e tanar