Probabil, în viitor, contactul cu hârtia îngălbenită de trecerea timpului, când şi olfacţia produsă de putrefierea celulozei, purtătoare a mesajului joacă un rol pentru nasul mai fin, nu va mai avea loc, ţinând cont de progresele fantastice ale imprimărilor de tot felul...
Urechea se pare că va înlocui văzul. Există şi un fel de,... cum să-i zic, adoraţie... un fetişism al lucrului scris, imprimat pe hârtie, pe celuloză, mai repede, mai uşor decât pe papirus, - substanţa noastră, căreia încă îi mai spunem modernă şi care face să continue decenii întregi (dacă nu secole, în definitiv) ideea, sentimentul...
Franţuzul a spus mai demult: Le papier souffre tout... că hârtia suferă... rabdă orice; şi aşa şi este; iar, în acest sens, putem afirma şi că ar putea fi o fiinţă...
*
Descoperirile de hârtii vechi scrise, de pagini frumos, ori nervos caligrafiate, sunt un prilej de grele amintiri sau de duioase rememorări, ce ne turbură... Astfel, parcă nemurirea ar căpăta aspectul ciudat al foii de hârtie, decolorată, uzată de trecerea anilor.
Cu atât mai mult, cu cât xeroxarea paginei, cu umbrele fatale produse de aparat, întăreşte senzaţia... (Nemuririi?) ...Foarte ciudat. Până şi descoperirile noastre, în aparenţă aparţinând hazardului, dobândesc uneori o logică, un soi de necesitate, a lor. Nu-mi explic altfel de ce am descoperit, una după alta, în câteva secunde, două pagini xeroxate, una scrisă de mâna primei mele soţii, Karin, iar cealaltă de Ştefan Augustin Doinaş, pe care îl admira.
Cu mult înainte de apariţia romanului meu Galeria... Karin, nu prea având încredere în mine, ca romancier, mi-l dădea deseori ca exemplu pe Doinaş, fiind buni prieteni cu toţii, despre o anume igienă a scrisului. Astfel, pe foaia ei xeroxată, citeşti această învăţătură:
,De multă vreme nu m
