Cu un deceniu în urmă participam la festivitatea de inaugurare a Casei memoriale ,Costache Negruzzi", din Hermeziu-Trifeşti, pe malul Prutului. Acolo s-au aflat (şi se află) de peste două secole parcul şi conacul familiei care, de-a lungul câtorva generaţii, a dat întemeietori şi creatori de cultură românească, primari şi prefecţi ai Iaşilor, dar mai ales pe autorul acelei capodopere: Alexandru Lăpuşneanu, nuvela despre care G. Călinescu afirma, în monumentala ISTORIE, că ,ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet, dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale". Se deschidea atunci, în 1995, al doisprezecelea muzeu literar memorial din reţeaua celui mai mare complex muzeal al ţării ce îşi are sediul central la Casa Pogor, locul binecuvântat unde s-a întrupat acel ,vis al inteligenţei libere " care a fost şi va rămâne pentru totdeauna - Junimea lui Maiorescu, a lui Alecsandri, Eminescu, Creangă - şi unde, cum a spus mai memorabil decât oricine Nichita Stănescu: ,Mioriţa s-a transformat în Odă, în metru antic".
De Hermeziu îşi leagă numele şi povestea o întreagă dinastie a Negruzzeştilor. Scriitorul, unul din ,păzitorii solului veşnic", s-a născut aici în 1808 (m. în 1868). Tot la Hermeziu a venit pe lume Iacob Negruzzi, fiul nuvelistului (sau ,fiu de statuie", cum îl tachinau, cu umorul lor inepuizabil şi fecund, junimiştii), unul dintre cei cinci membri fondatori ai societăţii Junimea şi ,secretar perpetuu" al ,Convorbirilor literare", revista cu a cărei colecţie a intrat în Academia Română. I-a fost hărăzită şi o viaţă lungă: 90 de ani (1842-1932). Apoi, Ella M. Negruzzi (1876-1949), prima femeie avocat din România. Leon C. Negruzzi (1840-1890), scriitor, primar şi prefect de Iaşi, a trăit, de asemenea, la Hermeziu. Este înmormântat alături de tatăl său, Costache, şi de fratele său, Gheorghe, în curtea bisericii di
