Bogdan Teodorescu are reputaţia unui om din umbră, aflat în imediata vecinătate a unor importanţi lideri politici actuali. Un sfetnic discret, dar foarte influent, aşa cum era Silviu Brucan la începutul anilor '90. Nimeni nu ştie însă cu exactitate cît este real şi cît este legendă în faptele şi ideile care i se atribuie, nici care este marja reală de influenţă pe care o exercită asupra unor importanţi actori politici. S-a spus despre el că a fost unul dintre principalii sfetnici ai preşedintelui Emil Constantinescu, dar şi că nu a fost străin nici de unele decizii ale guvernării PSD care a urmat. Nu puţini sînt cei care îi atribuie unele campanii nu tocmai ortodoxe de manipulare a opiniei publice. Ce rol joacă cu adevărat Bogdan Teodorescu în peisajul politic actual este greu de spus. Ceea ce se ştie cu siguranţă este faptul că a fondat Multimedia Group, una dintre cunoscutele companii de consultanţă politică din România ultimilor ani.
Este aproape de la sine înţeles că proza unui scriitor cu un asemenea background nu poate ocoli zona politicului. Mai mult decît atît, este de presupus că lucrările sale de ficţiune nu sînt decît un pretext pentru a dezvălui ceva din faţa discretă a politicii, o mărturie din ,sala motoarelor", aflată departe de ochii ,cititorilor de ziare", locul unde sînt gîndite şi puse în pagină marile decizii pe care, apoi, le suportăm cu toţii.
În anul 2002, Bogdan Teodorescu a publicat romanul Spada (Editura Albatros), o scriere cu cheie în care, pornind de la un fapt divers (un şir de crime misterioase), autorul făcea un tablou sarcastic al clasei politice şi al liderilor de opinie din România zilelor noastre. Romanul Spada era un roman al comunicării între clasa politică şi electorat (uneori, dar nu obligatoriu, prin interfaţa unor moderatori mass-media) şi, implicit, o trecere în revistă a tipurilor de discurs s
