Dupa inundatiile care au devastat judetul Dolj in anii 1970 si apoi in 1975, au fost facute investitii de anvergura constand in realizarea digurilor de aparare de-a lungul Jiului - pe ambele maluri -, pe malul Dunarii si pe cursurile altor ape care brazdeaza judetul in zonele expuse pericolului de a fi inundate. Lucrurile au fost de asa natura incat au urmat zeci de ani de seceta ori ani in care precipitatiile nu au dus cursurile de apa la cotele de alarma. Culcandu-se pe-o ureche, autoritatile doljene, fie ele comuniste ori "capitaliste", abia daca au mai aruncat o lopata de pamant pe ici, pe colo, de-a lungul si de-a latul digurilor de aparare. "In trecut, atunci cand cresteau cotele apelor, dormeam pe diguri, in special la Dunare. Aveam puse din loc in loc gramezi de araci, nuiele de rachita, saci cu pamant si lopeti. Nu aveam voie sa miscam ceva nici daca ajungea Dunarea sau Jiul la o palma de coama digului. Doar in momentul in care apa ameninta sa dea peste baraj interveneam cu toate fortele. Se bateau randuri de pari, se impletea rachita printre ele, iar spatiul dintre acestia se umplea cu pamant, inaltandu-se astfel digul de aparare. Acum nimeni nu mai face acest lucru. Cred ca nici nu se mai cunoaste aceasta masura extrema de aparare impotriva revarsarii apelor", a spus un fost salariat al Directiei Apelor "Jiul" din Craiova, in prezent pensionat. El a mai spus ca a avut ocazia sa inalte digurile de aparare de mai multe ori, insa pe vremea lui Ceausescu acest lucru era tabu. Ultimii 14 ani au fost chiar secetosi. Considerand departe anii in care Doljul a fost inundat, ba chiar imposibil sa se mai intample asa ceva in contextul in care albiile afluentilor Oltului si Jiului erau secate vara, autoritatile locale au abandonat complet aceasta problema. Un raport intocmit recent de o comisie din cadrul Prefecturii Dolj, intocmit la ordinul prefectului Nicolae Giu