Am făcut, în urmă cu câteva zile, imprudenţa să public în ,Cotidianul" un articol în care îndrăzneam să spun că favoriţii mei, Alianţa D.A., încep să facă prostie după prostie. Titlul era, în felul în care înţeleg eu lucrurile, un avertisment dulce-amărui: ,Sinuciderea de sine nu miroase-a bine". În esenţă, spuneam că într-un moment în care PSD-ul nu îndrăzneşte să iasă din găurile de şobolan pe unde s-a ascuns după prăbuşirea de la alegeri, Alianţa D. A., în loc să apese pe accelerator, pune, în mijlocul cursei, frânele, gata-gata să se dea peste cap. Şi asta în condiţiile în care aleargă singur cât e pista de largă. Mai mult, mărturiseam că îmi repugnă obiceiul de a reduce vina la imoralitatea Partidului Conservator, când principalii promotori ai Alianţei se vânează unii pe alţii cu o agilitate de vânători de capete specializaţi în junglă. Politicieni reşapaţi, gen ex-peuneristul Tabără - ca să dau un singur exemplu - îşi agresează colegii cu o râvnă pe care n-am văzut-o la nici unul din pesedei.

Ei bine, ce mi-a fost dat să aud în urma acelui articol, îmi depăşeşte capacitatea de înţelegere a realităţii. La doar câteva ore după apariţia ediţiei electronice a ziarului, eram terfelit ca ultima loază, stigmatizat drept un cal troian al clanului Voiculescu în idilica viaţă politică românească, un manipulator de conştiinţe, un bezmetic ce nu înţelege evidenţele de sub propriul nas. Ce mai, o loază ,vândută" voiculescienilor, ce trebuia eliminată fără milă din spaţiul public. Cât despre incapacitatea mea de a face treabă la Institutul Cultural Român şi de îngrijorătorul proces de putrefacţie morală care m-a cuprins, nici nu mai vorbesc. Dovada supremă a decăderii mele iremediabile a constituit-o compararea cu Octavian Paler. În final, eram invitat să mă sinucid eu însumi.

Oricum, după ce am fost comparat ani de zile de ,intelectualii" pese