Erri de Luca (n. 1950, Napoli) este cunoscut mai ales ca prozator: unul dintre italienii cei mai traduşi la această oră. Recent, a apărut şi în româneşte, micul roman de dragoste, Tu - al meu, la Editura Polirom, ce evocă lumea imediat postbelică într-o insulă napolitană. De universul sudului italian sunt legate, de altfel, mai toate cărţile lui Erri de Luca, scriitor ataşat vieţii oamenilor simpli, printre care tânărul, născut într-o familie înstărită, dar format la şcoala stângii ideologice însufleţite de spiritul lui 1968, a trăit şi muncit multă vreme, de la Nu acum, nu aici (debutul din 1989), la Montedidio (2001) pentru care a fost distins în 2002 cu premiul Fémina Étranger.

Ca poet, s-a manifestat doar la vârsta de cincizeci de ani, debutând cu volumul Opera sulla'acqua - operă sau construcţie pe apă, apărut şi într-o ediţie bilingvă italo-franceză, realizat pentru Editura Seghers (2002) de Daničle Valin, care i-a tradus cu mare succes toate scrierile. Este volumul pe care l-am avut la îndemână, cu profit pentru o transpunere cât mai fidelă în româneşte a acestor poeme surprinzător de simple, însă de o mare intensitate lirică, în care şi referinţele livreşti - în esenţă, la Biblie - se integrează unui discurs ce pare calchiat pe concretul vieţii imediate, aproape lipsit de metafore.

Vânt de

Apele dormeau în nesfârşirea nemişcătoare.

Ebraica veche scrie vântul dintâi

ca pe un verb de aripi: "merahefet",

dâră pe ape-a lui Elohim.

Aţâţa chipurile: vârtejuri, valuri, stropi

şi după trecerea lui se-ntorcea câmpia,

noaptea încătrănită.

Harfă, cimbal, fluier: cu ce unealtă de pescuit

coralul sonor seamănă acel "merahefet"?

Un sirocco fierbinte ce suge picături din sudoarea de pe @