Primul dintre efectele perverse ale concepţiei de modernizare a şcolii româneşti din ultimele decenii este dispariţia culturii generale din liceu. O specializare precoce îl transformă pe elevul în vîrstă de 15-18 ani într-un ignorant cultural. Defectul specializării este că nu formează. Ea ar trebui să încheie un proces început sub auspiciile culturii generale. Nicidecum să-i ia locul. îi este rezervată mai firesc universitatea. Vocabularul curent indică limpede eroarea de concepţie: universitatea este, oficial, învăţămînt superior, ceea ce presupune că gimnaziul şi liceul ar fi fiind o etapă inferioară. Deosebirea, totuşi esenţială, dintre cele două nivele se şterge astfel spre paguba amîndurora.

Al doilea efect pervers este preponderenţa acordată în liceu disciplinelor zise ştiinţifice, în fond tehnice, unele chiar aplicate, din ideea, de asemenea greşită, că modernitatea nu înseamnă umanioare, ci tehnologie de vîrf. Nu e vorba doar de faptul că disciplinele umaniste sînt singurele care formează, ci şi de confuzia dintre mijloc şi scop. Şcoala modernă trebuie computerizată în sensul dotării cu calculatoare, nu în acela de a preface unul dintre cele mai strălucite instrumente de informare şi stocare a cunoştinţelor în cunoaştere ca atare. Scopul nu scuză mijloacele decît în politică. Literatura şi filosofia, psihologia şi pedagogia nu sînt niciodată machiavelice.

Al treilea efect pervers, şi care priveşte mai ales universitatea, este aprecierea disciplinelor de studiu nu în funcţie de vocaţie, ci în funcţie de o presupusă valoare socială. Un exemplu amuzant este acela dezvăluit de autorul unui articol despre un concurs de admitere într-o facultate de ştiinţe politice. Numeroşi candidaţi nu posedau o informaţie minimă în domeniu, ignorînd numele oamenilor politici importanţi sau confundînd cu nonşalanţă ţările cele mai bogate cu ţări