S-a scris, s-a vorbit mult la noi referitor la George Enescu; se ştiu multe - şi nu îndestulător de multe - la nivelul conştiinţei publice despre Enescu. Tocmai la acest nivel al conştiinţei publice se petrece adresarea împlinită de acest extins scenariu radiofonic în două părţi, scenariu realizat de redacţiile departamentului ,Teatrul Naţional Radiofonic" al Radiodifuziunii publice; este un scenariu datorat minunatului profesionist al genului care este muzicologul, omul de radio, Ada Brumaru. Nu de azi nu de ieri, de multe decenii, domnia sa s-a dovedit a fi un fin comentator al geniului enescian; în afara articolelor de presă, a comunicărilor ştiinţifice, a elaborat un film de televiziune semnificativ intitulat Enescu la răspântie de vremi, peliculă a cărei convergenţă o reprezintă ultimul mare opus enescian, Simfonia de cameră.
Scenariul radiofonic George Enescu - istorie şi legendă continuă demersul anterior al autorului, se constituie într-o elaborare dramatică amplă, de peste două ore, având drept scop structurarea personajului viu ce întruchipează personalitatea enesciană. Demersul a reuşit. Este imaginea unui destin, este povestea unei vieţi, sunt perioade ale unei istorii ce îşi are originile în deceniile de sfârşit ale secolului al XIX-lea şi continuă până spre mijlocul secolului trecut. în rolul titular, actorul Florin Zamfirescu conferă credibilă consistenţă spirituală personajului central; vocea sa baritonală dezvoltă registre distincte ale unei comunicări determinată nuanţat, permanent motivată în plan psihologic.
Fundalul istoric, cel al unei frământate istorii europene, al unei dramatice istorii naţionale, este sugerat în baza raporturilor dintre personaje, dintre personalităţile importante care au marcat epoca; mă refer la Mircea Eliade, la Regina Maria, la Alice Voinescu; natura unei excepţionale intuiţii răzbate în
