Sigur ca ciondaneala este mai apreciata orisiunde decit amorul discret si neimpartasit. De aceea vom evita orice contondenta cu optiuni diferite de cele ale noastre, oricit de intense sugestii ni s-ar oferi despre celebrity journalism-ul ce-si croieste vad pe noua albie a publicatiilor autohtone. Dar si prin numeroasele noastre emisiuni de profil. Viata, ca si moartea altminteri, a marilor personalitati, au atras magnetic curiozitatea multimilor si atunci cind televizorul era o dulce utopie. Astazi scormonim insa cu o indecenta ce a depasit cu mult cota de simpla curiozitate in ceea ce anglosaxonii numesc privacy transformind inocenta curiozitate in brutala agresiune. Si? Daca documentarele bine facute ne instruiesc uneori mai lesne decit unele plicticoase cursuri academice, alteori bunul simt este lasat de izbeliste si ecranul televizorului devine un simplu spatiu pentru precupete.

Ca sa nu ne luam cu vorba: pacat ca nici o televiziune de la noi nu s-a incumetat sa dezbata faimoasa carte a lui Giovanni Sartori HOMO VIDENS – Imbecilizarea prin televiziune si postgindirea lansata de Editura Humanitas in colectia „Pasi peste granite“. O excelenta radiografie a videoculturii, scrisa alert si erudit – Sartori este un distins profesor, cu o fulminanta cariera in Statele Unite, la faimoase universitati precum Stanford, Yale, Columbia si Harvard (cu un asemenea traseu poti sa mori linistit cu marmura gloriei deasupra!) –, dar si cu har si fina ironie. Nu e bine sa ne facem iluzii, tot televizorul ii va atrage ca un magnet pe copiii nostri, cuvintul este deja inlocuit de imagine. Iar ceea ce se preconizeaza in imediat – computerul si Internetul – vor desavirsi ceea ce a inceput televizorul: ciberspatiul. Aici venim cu completari: conform datelor oferite de „Forrester Research“, cei care utilizeaza conexiuni Internet petrec mai putine ore in fata televizorului d