Ioan T. MORAR
Lindenfeld
Prefata de Marius Chivu, Editura Polirom, Iasi,
Colectia „Fiction Ldt.“, 2005, 256 p.
Acum citiva ani, deschizind cartea de impresii a bisericii evanghelice din Sibiu, am dat peste urmatorul text: Ich hab’ hier kein Hermannstadt gefunden, sondern ein Sibiu. Scris cu amaraciune de un sas emigrat in timpul comunismului in Germania, enuntul s-ar traduce in romana in felul urmator: nu am mai gasit aici un Hermannstadt, ci un Sibiu. Intorsi pe meleagurile natale, sasii si svabii nu mai gasesc decit niste cladiri fara suflu, care amintesc de locurile in care cindva se vorbea in mod curent germana. Alaturi de acestea, elocvente sint, desigur, si cimitirele, locuri ce declanseaza implacabil o nostalgie pentru un trecut atragator prin diversitatea sa. Cimitirele sasesti raspindite in Ardeal sint printre cele mai frumoase si mai melancolice locuri din Romania, au o poezie aparte a decrepitudinii, a ruinelor, a numelor inscrise cu mindrie pe pietrele funerare, de multe ori in alfabetul gotic, nobil si distins.
Intreaga aceasta melancolie pentru trecutul multicultural al Transilvaniei si al Banatului se inscrie, la rindul ei, intr-o nostalgie mai ampla, simptomatica pentru intreaga regiune a Europei Centrale si de Est, o nostalgie, sa-i zicem, mitteleuropeana. Nemtii nu au plecat doar de la noi, ci au plecat si de la cehi si de la sirbi si de la polonezi.
„Lindenfeld este un roman care ar putea sa stirneasca interesul cititorilor germani, dar si al celor care traiesc in spatiul numit generic A Treia Europa“, afirma Ioan T. Morar intr-un numar al Dilemei Vechi. Lindenfeld este un roman care vine in intimpinarea acestei nostalgii dupa vremurile in care prezenta germana in spatiul celei de-a treia Europe se inscria in cotidian. S-a scris despre el in multe din revistele de cultura de la noi, s-au adus in di
