Investitorii institutionali autohtoni reprezentati de companiile de asigurari, fondurile mutuale, societatile de investitii financiare si cei de retail nu dispun de resursele necesare pentru a absorbi o proportie rezonabila din emisiunile de actiuni anuntate pentru urmatorii ani la Bursa de Valori Bucuresti (BVB).
Pentru ca o oferta publica de actiuni sa aiba succes nu este suficient ca societatea sa arate bine, iar pretul de oferta sa fie indeajuns de atractiv.
Cu atat mai mult daca vorbim de emisiuni de zeci de milioane de euro, precum va fi cazul Transelectrica, Transgaz sau Romgaz, ce sunt asteptate cu infrigurare la BVB pentru a astampara pofta tot mai mare de titluri interesante a jucatorilor la bursa.
Foarte putini isi pun insa problema ca nu vor putea fi subscrise sume atat de mari. Nu sunt totuna ofertele de 2,3 milioane euro la Broker, 4,8 milioane de euro la Vrancart Adjud sau 12,4 milioane euro la Flamingo, cu emisiunile in care se va urmari vanzarea de titluri in valoare de peste 20–30 milioane de euro.
Mult prea usor se uita faptul ca, pana in prezent, BVB nu a fost pusa in situatia de a trece un astfel de test. Cea mai relevanta incercare ar fi putut consta in vanzarea prin oferta publica a pachetului rezidual de la BRD de 7,32% din capitalul social, in valoare de aproape 68 milioane de euro, la pretul minim de tranzactionare din ultimul an.
Chiar daca marii investitori institutionali ar putea sa subscrie integral o astfel de oferta, putin probabil ca acestia sa faca vreun plasament daca vor socoti ca nu va exista o anumita dispersie a actionariatului in urma ofertei primare initiale. Cu alte cuvinte investitorii de portofoliu vor fi interesati de indeplinirea a doua conditii importante.
Prima ar fi ca rezidentii sa absoarba o cota rezonabila din emisiune, deoarece in acest fel tit
