Pe vremea cind citeam in Povestiri istorice despre „trecutul glorios al patriei noastre“ si-am auzit de Dochia, de Decebal si de Traian si ne jucam „de-a dacii si romanii“, cu totul altfel imi imaginam cetatea Sarmizegetusa. Tineam cu dacii, evident, si-n sinea mea credeam cu strasnicie ca mai exista daci, ca n-au murit, ca stau ascunsi sub pietrele de la cetate. Stiam ca intr-o zi am sa-i gasesc, chit ca din drumul lung, imaginat minutios la virsta cind te cucereste aventura, nu s-a realizat decit un pic.
- De la Ulpia spre Regia
La Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, linga Hateg, resedinta provinciei de dupa cucerirea Daciei, care nu e acelasi lucru cu Sarmizegetusa Regia, capitala dacilor din Muntii Sureanu, fusesem in urma cu opt ani. Pentru Regia, insa, ramasese gindul pe alta data…
In vara asta, revenind la Ulpia in ultimele zile ale lui iulie, ne-am croit un traseu intre cele doua situri si am pornit pe un drum in sens invers istoric, de la Ulpia spre Regia. Ambele sint santiere arheologice. La Ulpia, lucreaza acum echipe serioase de arheologi englezi, germani, dar si romani. La Regia am gasit tabara de arheologie a studentilor de la Cluj. Asteptam, cu nerabdare si teama oarecum, sa se termine odata drumul printre munti si sa ajungem mai repede la Sarmi. Din Gradistea de Munte, din cind in cind indicatoare: Sarmizegetusa 7 km, Sarmizegetusa 5 km, Sarmizegetusa 1 km. Am ajuns la poarta de vest a cetatii. Citesc de doua ori ce scrie pe panoul de la intrare. Demn de subliniat: cetatea face parte din patrimoniul mondial. Inseamna ca se regaseste pe aceeasi treapta cu manastirile din Bucovina, templele Ankgor, castelele de pe Valea Loarei. Imi zic in sine oooau!, ma inalt un pic pe virfuri, de bucurie c-am ajuns, si cresc in ochii mei cu un soi de frica. Eram la marea confruntare cu imaginarul.
Istoria
