Strategia Nationala de Export (SNE) se afla in lucru la Ministerul Economiei si Comertului de aproape un an de zile si este finalizata, urmand sa fie prezentata public pe 6 septembrie.
Are acum 75 de pagini, si la acest moment se deruleaza ultima faza: este tradusa din limba engleza. Concluziile SNE arata o mare discrepanta intre ceea ce-si doresc companiile romanesti si necesitatile lor reale.
Oferta firmelor autohtone este rigida si incapabila de a se adapta la cererea externa, lipseste o preocupare reala pentru managementul calitatii, lipsesc competentele reale in materie de comert exterior. Daca managerii se plang in principal de finantare, ei nu recunosc ca slabiciune calitatea produselor, nivelul de management sau marketingul defectuos.
Punct nevralgic: lipsa brandurilor proprii
Multe dintre companii nu sesizeaza corect propriile nevoi si nici tipul de comert pe care-l practica. Cea mai mare parte a companiilor romanesti care fac export - chiar in IT - lucreaza in subcontractare si sub branduri straine, si nici nu recunosc nevoia de a-si depasi aceasta conditie. Decat sa lucreze la constructia unui brand propriu, prefera chiar sa migreze in alte domenii.
Alte probleme privesc facilitarea comertului - lipseste cu desavarsire infrastructura de e-business, precum si informatiile despre pietele externe. Exista companii care fac export fara macar sa-si inregistreze marca pe pietele pe care exporta. Un alt aspect priveste diversificarea pietelor externe, fiecare sector avand ambitii pentru noi piete-tinta.
SNE isi propune in general tinte calitative, dar are si tinte concrete - de exemplu, dublarea numarului de companii certificate ISO, acum circa 5.000 - in urmatorii patru ani, sau crearea unor institutii care sa genereze crearea unui brand national de calitate - de exemplu, crearea unui institut
