Daca suni un om de afaceri sa-l mai intrebi cum sta cu sanatatea, tot mai des ti se raspunde in ultima vreme: „Sunt cu nervii la pamant!“. Si asta nu din cauza competitiei acerbe pe care o anticipeaza la momentul intrarii Romaniei in UE.
Ci, pur si simplu, pentru ca logica economica pe care o aplicau pana acum ca sa-si maximizeze profiturile nu mai functioneaza.
Atunci cand fostul ministru al Finantelor Ionut Popescu anunta majorarea TVA de la 1 ianuarie 2006, simultan – intamplator? – cu declaratia ferma a presedintelui Basescu ca se va reduce CAS-ul cu 2-3 procente, intreprinzatorul roman si-a suflecat manecile si a pus creionul pe hartie.
Reducerea CAS aducea niscaiva bani in plus, majorarea TVA il cam punea in incurcatura. Daca cresteau corespunzator preturile, risca sa fie scos de pe piata de produsele ieftine din import. Daca nu majoreaza preturile, se reduce profitul, care si asa nu e prea mare.
Totusi, calculele puteau fi facute, cu aplicarea, bineinteles, a unui coeficient de risc – stiut fiind ca nu intotdeauna cand ministrul Finantelor a spus ceva s-a si intamplat.
Curand, insa, lucrurile s-au complicat. Liderul PD Emil Boc s-a aratat ferm impotriva acestei masuri, spunand ca are un puternic caracter antisocial. Ca sa nu piarda teren in fata electoratului, acestei opinii i s-au raliat rapid si liberalii.
Intrand chiar in contradictie cu liderul lor, premierul Tariceanu, care argumenta ca nu se poate fara majorare de TVA.
Avem proiecte de infrastructura, pe care trebuie sa le sustinem, cofinantarea proiectelor cu bani de la UE ne costa, iar reducerea CAS este de-a dreptul imposibila fara majorarea TVA – au fost argumentele primului ministru.
Desi logica economica ii dadea dreptate primului-ministru, oamenii de afaceri aproape ca au rasuflat usurati la acest moment.
