E ceva ce mă nelinişteşte în această goană românească spre Uniunea Europeană. Politic, aderarea a devenit obsedantă şi obnubilează, azi, toate celelalte datorii ale statului. Mai departe, aderarea a excedat poziţia de obiectiv fundamental al Guvernului şi a devenit o îndatorire cetăţenească. Trebuie să ne purtăm cu toţii, clipă de clipă şi ceas de ceas, astfel încît să aderăm la Uniune. Cetăţeanul român trebuie să înţeleagă şi să suporte. În numele scopului măreţ, el trebuie să accepte chiar şi inacceptabilul. În realitate, în spatele inacceptabilului nu stă, absurdă, obtuză şi chinuitoare de români, Uniunea, ci incompetenţa şi/sau ticăloşia neaoşă. În iunie, Ministerul Administraţiei şi Internelor a ordonat poliţiei de frontieră să reţină paşapoartele tuturor cetăţenilor români care intrau în România după o şedere mai lungă de trei luni în ţările spaţiului Schengen. Paşapoartele erau restituite numai după ce cetăţeanul explica, cu documente, de ce şederea lui a fost mai lungă. Pentru că s-au format cozi interminabile, MAI a decis ca paşapoartele, odată reţinute, să fie transmise serviciului judeţean de paşapoarte de la domiciliul titularului şi acolo să aibă loc explicaţiile. Cam în acelaşi timp, poliţia de frontieră primise ordin să nu permită ieşirea din România a cetăţenilor care nu prezintă documente din care să reiasă, ca la armată, pe timpuri, scopul şi durata vizitei. Presa a reacţionat nervos şi corect. Dar instinctiv şi nesusţinut. Aceste măsuri constituie o inacceptabilă înfrîngere a libertăţilor noastre. Incapacitatea Guvernului nostru de a rezolva problemele integrării europene, precum controlul migraţiei ilegale, se decontează cu libertatea noastră. Revoltător! Sprînceana supărată a dlui Blaga, cînd spune cuvîntul "lege", se zburleşte la cine nu trebuie, pentru că, desigur, hoţii sînt mai greu de prins decît turiştii. Episodul evocat este elocvent nu do