Pe 7 iulie m-au trezit telefoane speriate din România. Avuseseră loc patru atentate în mijloacele de transport în comun din Londra. Tot căminul studenţesc era în şoc, agitaţie şi panică. Telefoane, sms-uri, e-mail-uri acasă la părinţi şi prieteni răspîndiţi pe diverse continente. Ne uităm la ştiri. Mai mult la BBC. Toţi credem că BBC-ul e cel mai bun. Ziariştii nu au intrat în panică. Raportează destul de calmi - poate un strop de agitaţie se poate citi în vocea unora dintre ei - din diverse puncte ale Londrei. Nimeni nu ştie clar ce s-a întîmplat. Au avut loc atentate teroriste. Trenuri sînt blocate în subteran, cu sute de oameni înăuntru. Un autobuz a explodat lîngă universitatea noastră. Doi morţi, spune BBC-ul. ITV, Channel 4 şi Sky speculează 20. Ore în şir ne uităm la ştiri. Nimeni nu mai face nimic altceva. Discutăm despre ce se întîmplă. Sîntem toţi speriaţi. Încep să iasă oameni din trenurile din subteran. Ziariştii îi intervievează pe cîţiva dintre ei. Mai mult femei. Au feţele şi hainele murdare de cenuşă. Povestesc calm cum au stat în subteran cîteva ore. Cum, mai întîi, au auzit o bubuitură, în timp ce trenul mergea, apoi trenul s-a oprit, s-a umplut de fum, oamenii au început să strige şi unii dintre ei au intrat în panică. Încet-încet, s-au liniştit unii pe alţii. "A trebuit să mergem prin tunel prin întuneric. Am trecut pe lîngă cadavre. Nu ştim ce s-a întîmplat", povestesc stăpînit cîteva dintre aceste femei. Ceva mi se pare în neregulă. Dar mai am nevoie de încă o zi de ştiri ca să înţeleg ce. Oamenii ăştia nu plîng! Ies din subterane trecînd pe lîngă cadavre, îşi caută rudele dispărute, dar uită să plîngă şi să tremure în faţa camerei de luat vederi. Spiritul meu latin e contrariat. Ştiam că britanicii nu îşi exhibă sentimentele în public. Dar acum era o situaţie de panică... Unde sînt femeile de la ştirile de la ora 7, plîngînd în hohote? Ele plîn