Pentru presa centrala, ceea ce e bine in provincie e perceput, de regula, ca fiind exotic si, de multe ori, e trecut sub tacere. Sint citeva mituri ale provinciei din care presa din Capitala musca voluptuos, sint citeva zone, din afara Bucurestiului, privilegiate pentru media centrala, precum si citeva personalitati care se bucura de atentia constanta a jurnalistilor.

Sa luam cazul Timisoarei. E greu de gasit vreo echipa de fotbal romaneasca in ultimii zece ani care sa fi fost insotita de presa cu atita bunavointa cum s-a intimplat cu Poli Timisoara in ultimele luni. E imposibil de identificat o galerie a unei echipe de fotbal care sa fi cules atitea superlative asa cum a facut-o galeria echipei Poli Timisoara.

Insa nu despre fotbal vreau sa scriu in acest text; daca as face-o, ar trebui sa consemnez si faptul ca aceeasi galerie l-a facut, in cel mai „mitic“ mod cu putinta, „tigan“ pe un jucator al unei echipe rivale, jucator pe care il diviniza cu putin timp in urma.

In capitala Banatului mai sint si alte zone luminoase. Spre exemplu, o mina de intelectuali de calibru care au contrariat si chiar au enervat o buna parte a intelectualitatii stabilite la Bucuresti cu generozitatea si cu bunul lor simt. Tot in Timisoara este si cel mai longeviv talk-show cultural din Romania. Zilele acestea se implinesc cinci ani de la momentul lansarii lui.

E saptaminal, e in prime-time in fiecare simbata seara si e, probabil, cel mai cunoscut brand telemediatic al Banatului. Initial, era o prelungire a defunctei Serate a lui Iosif Sava, cu intelectuali discutind calm si fascinant in platou si cu insertii muzicale, nu de putine ori, live. Avea doua ore si jumatate, dar adesea tinea mai mult.

Cu doi moderatori la inceput, a ramas, in cele din urma, cu unul singur: Robert Serban. Lui si incapatinarii postului de televiziune care