* Frédéric Beigbeder, Egoistul romantic, traducere din limba franceză de Marie-Jeanne Vasiloiu, Editura Pandora M, 2005. Editura Pandora M continuă seria Frédéric Beigbeder, publicînd - după trei romane şi un volum de nuvele - traducerea jurnalului său apărut recent (martie 2005) la Grasset. Cine ştie cît de plurimorf şi provocator este acest personaj al lumii literare şi mediatice franceze, notoriu pentru noctambulismul lui etilic, narcotic şi ultrasexual, nu-i poate citi decît cu mare interes mărturisirile din Egoistul romantic (chiar şi aşa, puse în cîrca unui Oscar Dufresne - de fapt, numele de împrumut sub care Beigbeder şi-a publicat iniţial în hebdomadarul VSD aceste însemnări ale sale din 2000-2002). Cronică mondenă, jurnal de idei, de călătorie, de lectură, de creaţie, condicuţă cu dezmăţuri şi oracol fierbinte al unei iubiri delirante, registru al smucitei comedii de moravuri şi carnet al impudicei arheologii a sinelui - veţi găsi aici, practic, toate formele de mărturie. La Beigbeder însă, varietatea aceasta a consemnărilor este pusă în scenă ca un varieteu. Un varieteu niciodată pe apă, aproape întotdeauna pe "zăpadă" şi varii "absinturi", un music-hall cu abulice reprize de music-hell, dar, în orice caz, un spectacol. Înainte de a fi un dandy frondeur, vicios, pasional şi excesiv, un epicurian infernal al paradisurilor artificiale, un histrion crizoid şi excentric etc., Beigbeder este un om esenţialmente de spectacol, cineva care ţine să-şi regizeze voinţa şi reprezentarea într-o mare reprezentaţie. Prospecţiunile lui în lumea din jur şi în sine vor mai întîi să provoace, să intrige, să seducă şi abia apoi să descopere ceva. Marele pariu nu este atît găsirea adevărurilor ultime, cît găselniţa. Fulgurantă, năucitoare, găselniţa deturnează revelaţia în acrobaţie verbală, virează explorarea în flirt sclipitor, mută zigzagul autobiografic în întorsături de f