Se schimba legi si institutii, in loc sa se asigure functionarea celor existente, numai pentru a se schimba persoane, si se schimba persoane pentru a se mentine anumite privilegii institutionale. Se practica un cosmopolitism agresiv, servil si inutil, schimbandu-se tot ce s-a construit aici cu orice este importat.Motto:"Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sant"
(Nichifor Crainic)
Trebuie sa recunosc ca, in pofida unor dascali eminenti, in anii liceului nu m-am apropiat prea mult de ceea ce indeobste sunt denumite "stiinte exacte".
Este meritul acestor dascali ca am ramas totusi cu o serie de principii si notiuni, dar care pentru mine, au capatat o distorsionare metaforica. Astfel, din stufoasa teorie fizica a echilibrului am retinut doar denumirile diferitelor ipostaze ale acestui echilibru, cele ale echilibrului stabil, instabil si indiferent. Daca am fost fascinat o perioada de echilibrul indiferent, ca atitudine si raportare la fapte si evenimente, ca suverana detasare si pozitie de cenzura, cu timpul - sau poate din cauza timpului - m-am gandit mai mult la echilibrul stabil.
La aceasta a contribuit probabil si formatia mea juridica in care un rol hotarator l-a avut incercarea unor doctrinari, revolutionara intr-o perioada de determinism marxist, de a defini o teorie a constantelor dreptului, ca jaloane stabile ale unor evolutii institutionale.
Poate - prin contrast - tumultul, de multe ori obositor, al schimbarilor, firesti sau artificiale, ale ultimei perioade, a generat, si ea, aceasta nevoie de stabilitate. Am gandit stabilitatea ca o tendinta normala, ca un sens al echilibrului vietii noastre sociale, economice si - de ce nu? - politice.
Dar a trebuit sa accept schimbarea nu numai ca un dat natural, ci, in primul rand, ca un imperativ, uneori brutal, al realitatii. Schimbarea fireasca inseamna evolutie, este aducatoarea noul
