Daca vantul se opinteste cu o pala mai puternica ii rupe echilibrul incert si o darama pe trotuar. Cade daca trece pe langa ea in viteza un om alergand dupa tramvai si o atinge nitel. Picioarele ei au articulatii care lucreaza doar 50%, sunt mereu indoite intr-o pozitie groaznica. Mersul tinerei este un chin tragic, fiecare pas ii e cumplita cazna. Isi ancoreaza toata vointa pentru mersul leganat si nesigur. Daca articulatiile picioarelor ei functioneaza doar 50%, creierul ii functioneaza 200%. Marina Muscan este o tanara cu un grav handicap la picioare, dar asta n-a impiedicat-o sa faca Facultatea de Relatii Publice si Stiinte Politice si sa colaboreze la unele proiecte cu NASA. A trimis la Agentia Spatiala a SUA niste idei ale ei, un curriculum vitae si a primit raspuns favorabil, colaboreaza cu NASA, participand la analizele de relatii publice si la analizele organizationale. Pe ecusonul Marinei Muscan scrie de fapt un cuvant: "Invingatoare". Si-a biruit gravul defect care o impiedica sa mearga. A invins chiar daca se deplaseaza cu mare dificultate, incrancenandu-se sa lege cativa pasi. S-a nascut la 6 luni, medicii nici n-au numit asta o nastere, ci un avort spontan. Dar in bucatica de copil inima batea. S-a incapatanat sa traiasca, desi cei mai multi copii nascuti la 6 luni mor. Dar faptul ca fiinta mamei n-a mai reusit s-o gazduiasca inca trei luni cum e normal a lasat urme, parapareza spastica numesc medicii aceasta dezordine in tendoanele, ligamentele si articulatiile picioarelor. Marina Muscan nu s-a jucat niciodata cu o minge. Si-a facut treaba cu cartile. Mama ei a dus-o si a luat-o in fiecare zi de la scoala. A condus-o la facultate, iar dupa cursuri i-a ajutat pasii sa se intoarca acasa, unde in camera ei invata si se obisnuia cu gandul ca trebuie sa biruiasca. Si-a biruit soarta nedreapta, a colaborat nu numai cu NASA, acea elitista agentie aerospatiala