Era electronicii si a zborurilor cosmice nu le-a bulversat existenta. Si-au pastrat credinta in valorile perene. Sunt aproape convinsi ca frumusetea poate schimba lumea. Traiesc deasupra timpului lor si a vremurilor in care incearca, inca, sa gaseasca reminiscentele paradisului pierdut.
Pentru ca ei, artistii adevarati, sunt costienti de inaltimea actului sacru la care au fost "condamnati", singurul care le da un sens vietii; este insasi viata lor. Fiindca stiu sa ia din culorile zilelor mirajul luminii si sa-l daruiasca si altora. Simplu, fara intentia de a epata.
Consumandu-si, tacuti sau exuberanti, clipele: intr-o ardere fireasca, intr-o demna supunere in fata frumusetii - iarasi a frumusetii! - din care se nasc capodopere. Nelinistea este starea de gratie care le motiveaza gestul de a crea - cineva le-a dat binecuvantarea de a ramane in memoria istoriei, secole si milenii! Sunt puternici, vulnerabili, intr-o continua revolta fata de conditia lor, asumata cu seninatate.
Paradoxal de ireali intr-o realitate invincibila. Generosi, rezervati sau retractili, nostalgici, eliberati de povara iluziei, mistuiti de doruri fara nume sau mizand pe libertatea de a zidi intr-o lume care-si pierde poezia.
Intr-un cuvant, oameni. Care cunosc suferinta, iubirea, disperarea, sublimul, esecul, victoria si durerea. Oameni care privesc si inteleg altfel lumea. Tainuind-o. Un singur lucru a mai ramas de spus, si anume ca lumea, noi toti, nu am invatat, inca, sa-i pretuim. Sa le intelegem menirea, sa le recunoastem... "Stii care va fi Produsul Intern Brut al SUA , in 2020?", ma intreaba, brusc, un coleg de la sectia "Economie mondiala".
"Intre 17 si 18 trilioane de dolari. Pe locul al doilea va fi China, urmata de India", continua, vazandu-mi privirea uimita. Ii explic de ce si imi sugereaza sa adaug ca si picturile vor fi de 20 de ori mai scumpe. Ii
