Punct. Spre tristetea celor care l-au iubit (si a noastra, care l-am organizat), dar si spre usurarea celor care l-au invidiat, "Folk You!" a luat sfarsit. Ultimele acorduri s-au stins sambata noaptea, la Obeliscul din Costinesti, exact in locul care ni se refuzase cu o saptamana in urma. Razbunarea a fost deplina, daca razbunare se poate numi nebunia unor colinde in plina vara. Costinestiul a fost rasplata finala a insomniilor noastre de o luna. A fost razbunarea frumusetii pe uratenie, a viselor pe cosmaruri. Acum pot sa rostesc cu voce tare (adica sa scriu) intrebarea care m-a ranit in tot acest timp: nu cumva - imi spuneam - ceea ce incercam noi sa facem e "vanare de vant"? Adica "Blowing in the Wind", cum ne canta pe vremuri Bob Dylan, patriarhul folkului?... Ei, bine, nu! N-a fost "vanare de vant", desi uneori am avut senzatia ca ne batem chiar cu vantul si cu morile de vant. Am intampinat piedici meschine, orgolii copilaresti, capricii imposibile, venite chiar din partea celor care se aflau cu noi pentru a salva folkul de la uitare. Am vazut lucruri pe care n-as fi vrut sa le vad. Dar... ce frumos arata Pamantul vazut din spatiu! Am reusit deci sa reparam "podul de piatra" al folkului daramat de ape. Ultimii "constructori" au fost, sambata seara, la Costinesti, Mircea Florian (venit special din Germania), Dinu Olarasu, Florin Chilian, Nicu Alifantis si Alexandru Andries. Cu o seara in urma, la Vama Veche, ne-am mai scaldat o data in valurile bucuriei de joi. In fata a 2.000 de "naufragiati" zgribuliti in jurul fo(l)kului, Mircea Baniciu, Alexandru Andries si Nicu Alifantis isi cantau unii altora melodiile, acompaniindu-se frenetic si pe scena, si in culise. Intinerit brusc, prezentatorul Florian Pittis si-a iesit din rol si, desfacandu-si snurul care-i tinea parul legat la spate, cu pletele albe in vant, a cantat din toata inima, ca pe vremuri: "Nu conteaza ca