Exista filme la care te duci ca la pomul laudat, fie din pricina afisului, fie din pricina marketizarii excesive, dar exista si filme la care parca nu te-ai duce nici picat cu ceara, oricate referinte pozitive ai avea.

Este cazul filmelor de actiune, mai „infantile” dupa parerea snobilor, a celor trecuti de vremea adolescentei sau a domnisoarelor care nu apreciaza nici violenta, nici efectele speciale. Sa dam un exemplu la intamplare: „Batman Begins”.

La argumentele de mai sus se adauga si calitatea sa zicem medie a peliculelor anterioare care, desi au beneficiat de nume sonore in distributie, daca-i amintim doar pe Jack Nicholson, Danny de Vito sau Halle Barry, n-au spart box-office-ul.

Auspicii destul de nefavorabile, asadar, pentru filmul lui Nolan. Iata insa ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ. Dupa reteta brevetata cu succes de Lucas in „Razboiul Stelelor” si de Ratner in „Dragonul Rosu”, inceputurile unei povesti au sanse maxime de succes daca sunt spuse la sfarsit, dupa doua sau chiar trei episoade.

Asupra povestii nu are sens sa insistam, mai ales ca nu exceleaza prin nimic. Cel bun ii infunda pe cei rai, dupa o lupta crancena si, desigur, lasa loc pentru continuari. De remarcat este insa punerea in scena, realizata cu minutiozitate de ceasornicar. Dialogurile nu sunt stupide si nici nu abunda de replici pline de pilde.

Jocul actorilor este la inaltime, cu o nota speciala pentru Michael Caine, care desi este distribuit intr-un rol secundar, aduce un plus evident de umor britanic, de negasit in majoritatea filmelor americane. Nu in ultimul rand, e de remarcat regia, care reuseste sa imbine scenele clasice si pe cele de efecte speciale fara sa abuzeze de ultimele.

Totusi, persista o intrebare: cum sa te duci sa vezi acest film daca nu te „trage ata”? Un posibil raspuns est