PROPAGANDA RADIOFONICA In anul destramarii, Romania era deja in cel de-al treilea an al dictaturii regelui Carol al II-lea. Radioul public devenise intre timp o voce prin care monarhul se adresa supusilor. Acestia au aflat despre cedari doar ce a dorit Ministerul Propagandei.
Putinele zile lasate la dispozitia romanilor pentru a se retrage din cele doua provincii abandonate in iunie 1940 au trecut repede. Dupa aceea, pe langa umilinta unei retrageri in cursul careia nu s-a tras un foc de arma, autoritatile de la Bucuresti s-au trezit in fata unei noi crize: problema refugiatilor.
DICTATURA DAMBOVITEANA. Ce a stiut populatia din Romania despre drama celor care pana cu cateva zile inainte le fusesera concetateni? In mod logic, mijloacele de informare in masa ar fi trebuit sa se achite de aceasta sarcina, ceea ce reprezenta in fond si ratiunea lor de a fi. Pentru a intelege insa modul cum presa din Romania anului 1940 a relatat evenimentele, trebuie tinut cont de circumstante. In februarie 1938, regele Carol al II-lea a decis sa abandoneze formula democratiei parlamentare consacrata prin Constitutia din martie 1923. Noul regim se dorea a fi o dictatura regala, in care toate parghiile puterii erau concentrate in mainile regelui. Carol a vrut sa se joace "de-a Mussolini" pe malurile Dambovitei. Pentru a-si satisface ambitiile autoritare, a introdus starea de asediu si cenzura presei inca din primele luni de guvernare personala. Au fost interzise partidele politice si, implicit, presa de partid. In ziarul Romania, oficiosul partidului unic, numit Frontul Renasterii Nationale, oamenii de cultura se intreceau in a-i ridica osanele noului stapan.
"VOCILE" LUI CAROL AL II-LEA. Nici Radioul public nu statea mai bine. Aparut in 1928, a cucerit treptat increderea ascultatorilor. Pe la microfonul Radiodifuziunii au trecut toate numele mari ale culturii. Odata cu