Datele care au aparut in literatura romana de specialitate atesta ca Cioinic este un soi romanesc foarte vechi, fiind rezultatul unor selectii populare. Cultivat de la inceputuri pe meleagurile Moldovei istorice (intre Carpati si Nistru), soiul Cioinic a fost cunoscut in podgorii sub diferite denumiri (sinonime): Cionica, Cioinica, Gionica, Ceonic, Cionac etc. De mentionat ca acest soi nu a fost cunoscut in afara spatiului romanesc. Oficial, in literatura romana, soiul Cioinic este cunoscut si sub numele de Cionic, denumire sub care soiul este citat, de fapt, in literatura straina de specialitate. Soiul Cioinic are crestere si vigoare mare, lungimea lastarilor crescuti intr-un an vegetativ depasind 2,50 m.
Cioinic este autosteril, adica florile acestui soi sunt incapabile de a lega cu polen propriu. De aceea, pentru a lega si rodi, Cioinic trebuie plantat si cultivat in amestec biologic cu soiuri bune polenizatoare cum ar fi, de exemplu, Plavaie sau Galbena de Odobesti. Daca fecundarea florilor soiului Cioinic este asigurata, el poate da productii de struguri mari la hectar. Strugurii sunt cilindro-conici ramurosi, cu boabe de o desime normala. Boabele sunt neomogene, de forma aproape rotunda, cu pielita groasa, albe cu nuanta verde-galbuie. Ele sunt destul de mari, 300-400 de boabe cantarind un kilogram. Datorita acestor insusiri, soiul Cioinic face parte din grupa soiurilor cu insusiri mixte, putand fi folosit atat ca soi de vin, cat si ca strugure de masa pentru consum in stare proaspata.
Coacerea strugurilor are loc in cursul lunii septembrie, dar culesul se poate desfasura, daca timpul permite, si in cursul lunii octombrie. De notat ca strugurii acestui soi nu sunt atacati de insecte si nici de pasari. Din soiul Cioinic se pot obtine vinuri albe seci de consum curent, usoare, cu un potential alcoolic mediu de 11Ã si o aciditate suficienta de 4,2-4,5
