Pentru a se putea adapta noilor cerinte ale pietei, avocatii au trebuit sa renunte la lucruri care ii defineau - podium, roba si pledoarie - si sa coboare pe piata comerciala.
In aceste conditii, ca in cazul oricarei intreprinderi comerciale, supravietuirea societatilor de avocatura este conditionata de "cei 4 P" ai marketingului: pret (in speta onorariu), produs, plasare, promovare.
Acest lucru este inca negat de o buna parte a bransei.
In 1999, cand francezul Laurent Marliere a publicat cartea „Marketingul cabinetelor de avocati”, a fost pentru prima oara cand un autor european a asociat termenul marketing cu avocatura, iar lumea avocatilor a fost surprinsa, daca nu chiar indignata.
Se poate spune ca, in ultimii ani, avocatura a suferit transformari substantiale, trecand de la era judiciara la era juridica. Cresterea cantitativa a afacerilor impulsionate de tehnologie a produs o mutatie de la avocatura individuala catre cea de corporatie, al carei rol primordial este sa evite pe cat posibil litigiile si interventia instantelor.
Pe de alta parte, tot mai multe legi tind sa reduca rolul judecatorilor si sa propuna diferite proceduri de mediere extrajudiciare. Tabara avocatilor pledanti se imputineaza in favoarea celei a negociatorilor si a consultantilor. Chiar daca publicitatea traditionala este prohibita prin acte normative, nici o lege nu interzice societatilor de avocatura sa faca marketing.
Avocatii abia incep sa construiasca branduri
Mai mult decat pe orice piata, se poate remarca o lipsa a identitatii corporative a celor mai multe firme de avocatura. Majoritatea abia incep sa-si construiasca un brand.
Cu toate ca, la nivelul cererii, piata avocaturii este hipersegmentata, tehnologia adaugand sistematic cate un domeniu nou dreptului, oferta este inca foarte omogena. Iar faptul ca f
