- Diverse - nr. 169 / 29 August, 2005 Parfumul este la fel de vechi ca si umanitatea, florile si ierburile aromate existand cu mult inaintea omului. Termenul de "parfumuri" deriva din latinescul per fum _ prin fum, sugerand astfel una din cele mai vechi practici de adorare a zeilor. Primele substante aromate erau folosite in scopuri sacre, fiind arse, pentru ca fumul lor sa duca zeilor mesajele pamantenilor. In antichitate, cea mai bogata traditie in domeniul parfumeriei si cosmeticii a avut-o Egiptul. In timpul primei dinastii, deci cu aproximativ 5.000 de ani i.Hr., existau preocupari pentru realizarea unor produse odorante. Numeroase marturii cu privire la arta parfumurilor in Egiptul antic au fost descoperite o data cu deschiderea mormantului faraonului Tutankhamon. Vasele din alabastru, deschise si analizate in anul 1926, contineau inca unguente ce mai emanau parfum. In Egiptul antic, odorantele erau folosite in trei scopuri diferite: unguente parfumate oferite ca ofrande zeilor, in tehnicile de imbalsamare a mortilor si in scopuri estetice pentru ingrijirea si infrumusetarea corpului. Intre Orient si statele europene se dezvolta un comert cu mirodenii si materii prime odorante, de-a lungul cailor comerciale apar orase si infloresc civilizatii. Astfel, India era recunoscuta ca o sursa de materii prime odorante si de parfumuri. In China, aromele si uleiurile parfumate erau cunoscute si pretuite. Teofrast este primul scriitor al Greciei antice care se ocupa de parfumerie. In cunoscuta sa lucrare "Istoria naturala" (sec. IV, i.Hr.), el relateaza despre unele tehnici ale grecilor pentru obtinerea parfumurilor. In timpul Renasterii, in Italia, interesul pentru parfumuri si arome se dezvolta, mai ales datorita comertului venetian cu Orientul. Dupa descoperirea Americii, Spania se ocupa intens de comercializarea de noi materii prime odorante in Europa. T