Disparitia fostilor disidenti est-germani de pe scena publica
In Germania anului 1989 ei erau eroii zilei. Este vorba despre fostii disidenti est-germani, Vera Wollenberger, Arnold Vaatz, Werner Schulz, Markus Meckel, Günter Nooke, Erhart Neubert, Stephan Hilsberg si multi altii, activisti ai civismului si ai reînnoirii democratice a unei societati osificate si birocratizate, condusa din umbra de aparatul atotputernic al politiei politice, Stasi. În vremurile culturii evenimentiale, cand memoria a devenit un lux si amintirea s-a dovedit a fi foarte scurta, de numele acestor eroi aproape nimeni nu-si mai aduce aminte. Dupa unificarea celor doua Germanii, deci în anii normalizarii parlamentare, unii dintre ei au intrat în politica, s-au încadrat în diversele partide si au devenit politicieni, pierzandu-se undeva în masa colegilor lor apuseni.
In preajma alegerilor parlamentare anticipate ce se vor desfasura în septembrie, ziarul Frankfurter Rundschau si-a adus aminte de acesti fosti eroi si a publicat un dosar dedicat ex-disidentilor est-germani. Sigur, aici nu sunt amintiti toti cei care au jucat un rol politic pasager în ultimele zile ale Republicii Democrate Germane, ci doar cei care au reusit sa se impuna în politica dupa 1991.
Faptul ca în fruntea Uniunii Crestin-Democrate se afla Angela Merkel, nascuta în Est, nu înseamna ca CDU este condus astazi de o fosta disidenta rasariteana, precum se poate citi uneori în presa romaneasca. Angela Merkel nu a fost o disidenta si nici nu s-a remarcat prin actiuni politico-civice spectaculoase care i-ar fi periclitat existenta sau cariera. Ea s-a alaturat miscarilor civice în toamna lui 1989, cand represiunea Stasi a încetat sa mai existe.
In Uniunea Crestin-Democrata însa au intrat si cativa disidenti autentici, ca, de pilda, Rainer Eppelmann, ultimul ministru de Externe al RDG, fost activist al
