Politicienii manifesta un interes electoral enorm fata de problema sanatatii si un potential minim de a gasi cele mai bune si utile solutii atunci cand ajung la putere. Iata de ce dl presedinte ar putea sa ceara Guvernului o strategie si abia dupa aceea o noua Lege a spitalelor. Romania are doi indicatori de cosmar: cea mai bolnava populatie din Europa si cele mai mici cheltuieli pentru sanatate. Acesti doi indicatori sunt suficienti, in sine, pentru a genera si mentine criza in sistemul medical. Poti sa schimbi zeci de ministri ai Sanatatii si toti directorii de spitale fara sa rezolvi mare lucru. Oamenii vor fi in continuare bolnavi, costurile vor creste, iar statul va avea din ce in ce mai putine resurse pentru Sanatate.

In acest context, interventia publica a presedintelui, care a solicitat Guvernului sa ia masuri, e salutara. Doar un iresponsabil poate ramane indiferent fata de degradarea starii de sanatate a populatiei, fata de ceea ce se intampla in sistem. Dl presedinte si-a focalizat atentia si discursul pe directori, cerand adoptarea de urgenta a unei noi Legi a spitalelor. Sa presupunem ca majoritatea directorilor va fi schimbata, ca ei nu vor mai avea dreptul sa fie si parlamentari sau ca nu vor putea conduce decat un singur spital. Vor fi medicamente mai multe si mai ieftine in farmacii? Va fi sanatatea finantata corespunzator? Va fi rezolvata criza? Departe de mine gandul ca toti cei care conduc un spital sunt competenti si cinstiti. Sunt constient ca incompetenta manageriala sau medicala, insotita de coruptie, afecteaza sanatatea oamenilor si umfla cheltuielile de la buget. In acelasi timp insa imi dau seama ca nici directorii si nici actuala Lege a spitalelor nu au generat si amplificat criza din Sanatate.

In vremurile in care carnea pleca la export, pentru a se plati datoriile regimului, iar romanii se asezau la cozi uriase ca sa pri