Nu departe de Cetatea Sighisoarei, in satul Deutschweisskirch, locuit candva de sasi si numit, pe romaneste, Viscri, fundatia mostenitorului Coroanei britanice a cumparat cateva case, a promis sa renoveze, a facut fotografii si a plecat, bulversand comunitatea locala. Un print din Amurg indragind, ca orice print, vanatoarea prin codrii Levantului pe-alocuri trecea. Face un tur de forta, insotit de o droaie de fotoreporteri, urca pe prima pagina a ziarelor, defileaza pe la toate jurnalele de stiri din prime-time si pleaca. In urma sa raman sate intrebandu-se la ce bun atata circ mediatic.
"Sta, acolo, dinaintea primei biserici germane. Probabil ca romanilor nu le convine, dar, cand au venit aici primii colonisti germani, pe aceste locuri traiau secui catolici." Femeia imi arata cristelnita, povestindu-mi ca dateaza dinainte de 1200. Germanii sositi in partile Podisului Transilvan erau catolici. De abia sub Honterus, invatatul brasovean care a dat Ardealului primele semne de reforma bisericeasca, lumea incepe sa se inchine in noua religie, luterana. Papalitatea dorea sa isi pazeasca vistieria, altii incercau sa submineze crestinatatea. Legile lui Luther au gasit sol fertil, pentru ca muritorii de rand simtisera indepartarea clerului catolic de enoriasii prapaditi. Si in Transilvania.
RUDE INDEPARTATE. Consecinta desprinderii de papalitate mi-o evidentiaza, acum, interlocutoarea mea: intre germanii reformati din Ardeal si cei din Banat, ramasi la catolicism, nu exista o relatie prea puternica, desi fac parte din acelasi grup etnic, din ce in ce mai redus numeric si, prin urmare, predispus la gesturi autoconservante. Sigur, ar fi simplu sa dai vina pe diferentele de natura lingvistica. In Ardeal s-au asezat sasii, revendicandu-si seva de la saxonii luxemburghezi. Vorbesc "letzeburgisch", o cu totul si cu totul alta limba decat svaba folosita de germanii
