Nimanui nu i-ar fi trecut prin cap ca paraie care ajungeau in mod obisnuit pana la genunchiul broastei pot deveni intr-o clipita fluvii spumegande si spulberand totul in calea lor, case, oameni, animale, sosele, linii ferate, poduri. Ma tem ca intr-o zi ne-am putea trezi cu un tantar care se face, la propriu, armasar, in aceeasi logica meteorologica, trecuta, pur si simplu, in biologic. Daca, incepand de la tornada de la Facaieni, ne-am tot confruntat cu o lipsa de solidaritate cu sinistratii a concetatenilor lor mai norocosi, ori cu indolenta unor sinistrati care asteptau sa le faca soldatii treaba, in Harghita, a observat toata lumea care se uita la stirile televizate ca lucrurile au stat altfel. Aici, intr-un sat unde 20 sau 30 de case au fost atinse de viitura, cei din zona neatinsa au sarit in ajutorul sinistratilor, lucrand cot la cot cu acestia, fara sa-i fi indemnat altceva decat spiritul civic sa faca asta. Nu cred ca restul cetatenilor din Romania vor fi luat seama la acest gest si nici ca, data viitoare (Doamne fereste!), se vor comporta la fel, daca vor fi in aceasta situatie, ceea ce nu le doresc. Cat despre titlul, care poate parea exagerat, al acestor randuri, el este pus foarte in serios: nu e un fel de tsunami cresterea de 20, 30 sau chiar de 50 de ori a debitului unui curs de apa? Nu vine acest val imens, de doi, trei sau chiar patru metri inaltime, ca un val tsunami? Si cum sa-i califici pe aceia care, in loc sa sara in ajutorul sinistratilor, s-au repezit sa le fure ajutoarele de la gura? Asta ar fi al doilea tsunami, mai putin vizibil si mai constant, cu care cetateanul roman se confrunta, cu voie si fara de voie, in fiecare zi a vietii lui. Tot un fel de tsunami vine si peste PSD, care credea ca paraiasul initial al "cazului stenogramelor" se va pierde in nisipul vietii politice de la noi. Iata ca atacurile s-au intetit, iar "Eminescu" nu se