Cu putin timp inaintea aderarii noilor membri, ministrul polonez al integrarii de la acea vreme, Jacek Saryusz-Wolski, surprindea comunitatea europeana spunand ca noile state stiu mult mai multe despre valorile europene decat vechile state europene. Declaratia surprindea in special pentru ca provenea de la reprezentantul unei tari care nici macar nu intrase in Uniunea Europeana. Inaintea aderarii Ciprului, Maltei si a celor opt state foste comuniste in mai 2004, temerile cele mai
Cu putin timp inaintea aderarii noilor membri, ministrul polonez al integrarii de la acea vreme, Jacek Saryusz-Wolski, surprindea comunitatea europeana spunand ca noile state stiu mult mai multe despre valorile europene decat vechile state europene.
Declaratia surprindea in special pentru ca provenea de la reprezentantul unei tari care nici macar nu intrase in Uniunea Europeana.
Inaintea aderarii Ciprului, Maltei si a celor opt state foste comuniste in mai 2004, temerile cele mai mari erau legate de slabirea capacitatii Europei de a actiona pe scena politica internationala, de blocarea deciziilor de la Bruxelles, de incetinirea drumului catre integrare, toate cauzate de cea mai mare extindere produsa vreodata. Diplomatic isi exprima aceste temeri, in 2003, fostul ministru francez de exterene, Michel Barnier: “Noii veniti trebuie sa inteleaga ca prin aderarea la UE, natiunile respective nu intra pur si simplu intr-un supermarket. Ele adera si la o Uniune politica”. Dupa doi ani, se pare ca Saryusz a avut dreptate si Barnier s-a inselat. Departe de a actiona ca o spartura in blocul european sau de a fi aliate ale Statelor Unite ale Americii, fostii comunisti si-au pastrat foarte ferm piciorul pe acceleratie, au fost fideli tarilor vest-europene si, mai mult, au introdus o noua perspectiva a viet
