RETETA DE VEDETA "Primele mele amintiri despre bucatarie sunt ascunse undeva in negura vremii", imi marturiseste, oarecum contrariat de intrebarea mea, actorul Ion Besoiu. "Ceea ce-mi amintesc bine insa este imaginea mamei mele gatind. Imi placea s-o privesc trebaluind prin casa. Stii, mama si-a dorit ca al doilea nascut sa fie o fetita. N-a fost sa fie asa. Am fost eu. Tot baiat. Fratele meu, actor la teatrul «Radu Stanca» din Sibiu, s-a prapadit acum doi ani. Mama ma indragea insa tare si ma tinea pe langa ea, poate si pentru ca ar fi vrut sa fiu fata. Chiar si atunci cand spala rufe, eu nu stateam degeaba. Aveam copaitele mele si spalam si eu cate o carpa doar asa, ca s-o imit. Si-mi placea s-o vad facand mancare..." Glasul ii tremura. Amintiri...
"Bine, ca o paranteza fie zis, eu n-am despre bucataria romaneasca o impresie extraordinara, pentru ca nu e foarte originala", revine scuturandu-si privirea. "Functioneaza mai mult cu imprumuturi de peste tot. Sarmalele nu-s ale noastre, ciorba de burta sau borsul, iar nu-s. Noi ardelenii ne-am adaptat la ce s-a putut. Ce mai, traind intr-un spatiu mic si romani, si sasi, si unguri, a existat un amestec, o interferenta a experientelor de tot felul, inclusiv cele in domeniul asta al gastronomiei. Iar mama gatea in toate felurile. Ea era venita de la tara, asa ca indragea bucataria traditionala ardeleneasca. Iar cum noi suntem dintr-o zona bogata in ovine, din partea ciobaneasca a regiunii Sibiului, tata era mort sa manance tocana de oaie, oaie pe varza si asa mai departe. Mama, nu. Ii facea, dar cam fara tragere de inima. Eu trageam cu ochiul. Pot sa spun ca si acum stiu sa fac aceasta tocana doar amintindu-mi cum o facea ea.
ACASA. Tin minte ca vara facea ciorbe de salata, dar asa ca la noi. Intotdeauna cu chisatura, pe urma se carcalea salata si la urma se punea apa. Era foarte folosit in mancare si
