Cambridge şi Oxford

În urmă cu un deceniu apărea o carte zguduitoare prin dezvăluirile făcute, publicată rapid şi la noi: Sfârşitul inocenţei de Stephen Koch (Editura Albatros şi Universal Dalsi, 1997, traducere de Luana Stoica), cu un subtitlu elocvent - "Intelectualii din Occident şi tentaţia stalinistă. 30 de ani de război secret". Ieşea la lumină complicata reţea construită de Moscova în Anglia şi SUA, în Franţa şi Germania, în păienjenişul ei ajungînd captivi scriitori şi cineaşti, figuri însemnate din viaţa politică, din presă, radio şi televiziune. Cititorul descoperă stupefiat că expoziţiile dadaiste şi filmele de avangardă erau finanţate consistent de serviciile sovietice, că reputaţii şi celebrităţi se construiau pe acelaşi eşafodaj financiar.

Impactul cel mai puternic l-a avut asupra mea istoria faimosului grup britanic format la Cambridge care a lucrat pentru URSS (Kim Philby şi Anthony Blunt, Donald Maclean şi Guy Burgess), cărora li s-au adăugat şi alţii, descoperiţi cînd atinseseră o vîrstă venerabilă sau postum. Cele două capitole - "Cambridge West" şi "Spionii din Bloomsbury" investighează legătura dintre elita culturală şi radicalism, dintre boemă şi putere, dintre prietenie şi homosexualitate, modul diabolic în care au fost speculate şi manipulate în favoarea Uniunii Sovietice.

M-am întrebat atunci, nu o dată, cum nu s-a prăbuşit linia de apărare a Angliei, cum de n-a fost deturnată politica ei economică, cum de a rezistat o ţară ale cărei servicii secrete şi sfere de influenţă erau înţesate de "cîrtiţe" pînă la vîrf. N-am găsit acolo răspunsul, dar el, într-un fel, mi-a fost oferit nu de o carte documentară, ci de un roman venit, paradoxal, din alt orizont cultural, cel spaniol. Şi am regăsit şi conexiuni între Războiul Civil care a devastat Spania, războiul nevăzut purtat de sovietici, apă