Muzeul de Istorie este una dintre cele mai importante obiective turistice ale oraşului. Cu toate acestea, comoara pe care o gãzduieşte este ignoratã de cãtre mureşeni. Din cazuza lipsei de interes, unele sãli de expoziţie stau ferecate, chiar dacã în spatele uşilor se gãsesc adevãrate minuni. Galeriile din Palatul Culturii sunt triste şi goale. Chiar dacã o comunitate se defineşte prin isorie, situaţia muzeelor mureşene este departe de face cinste oraşului. La Mureş, muzele tac. Vorbeşte interesul unor directori incompetenţi.

În ultimul timp au apãrut tot mai multe relatãri despre “cãutãtorii de comori”, care practic rãvãşesc siturile arheologice în cãutarea unor artefacte nedescoperite de arheologi. Ei câştigã, toţi ceilalţi pierdem. Muzeul din Târgu Mureş îşi pierde inclusiv vizitatorii.

Anonimatul în care se desfãşoarã activitatea arheologilor este dictatã de cele mai multe ori de înmulţirea celor care romantic se autonumesc “cãutãtori de comori”. Dar din moment ce aceştia merg pe urma descoperirilor şi sãpãturilor iniţiale ale arheologilor, se numesc simplu hoţi. Plus cã sãpãturile lor, fãcute în grabã, aduc prejudicii importante eventualelor piese descoperite, dar care dintr-un motiv sau altul nu-i intereseazã.

Arheologii Sherlok Holmes

Pentru începerea sãpãturilor într-o anumitã locaţie, arheologii au la dispoziţie mai multe piste de urmat. Una ar fi legendele referitoare la anumite evenimente care s-au desfãşurat într-un anumit loc. Dacã cele douã referiri se “muleazã” pe datele istorice concrete, se poate vorbi despre un eventual sit argeologic. Ar mai fi descoperirile întâmplãtoare, nu puţine, fãcute de ţãrani în timpul muncilor agricole. Dotaţi cu aparaturã modernã de depistare a schimbãrilor structurale ale suprafeţei pãmântului sau detectoare de metal, arheologii încep o muncã de duratã, sistematicã.

În acest moment, în jud