Solomon MARCUS
Intilnirea extremelor
Editura Paralela 45, Colectia „Sinteze“, Pitesti, 2005, 308 p.
In era specializarilor excesive si a proiectelor lipsite de miza marii anverguri, Solomon Marcus ni se infatiseaza ca un homo universalis. Stralucit discipol al lui Miron Nicolescu si al lui Gr.C. Moisil si totodata autoritate de prima clasa in domeniul semioticii si al poeticii, miscindu-se cu prodi-gioasa siguranta pe teritoriul filozofiei, al stiintelor sociale si al istoriei stiintei, filtrate de viziunea matematicianului, teoretician si promotor al notiunii de transdisciplinaritate, inrudit intrucitva cu Basarab Nicolescu, iubitor al clasicilor si frecventator al modernilor, savantul ofera exemplul fericitei intilniri a spiritului de geometrie cu spiritul de finete. Despre aceasta „intilnire“ marturiseste cea mai recenta carte a autorului, aparuta in Colectia „Sinteze“ a Editurii Paralela 45.
Intilnirea extremelor reia, cu importante aduceri la zi, studii publicate de Solomon Marcus in ultimii douazeci de ani in volume precum Paradoxul, Arta si Stiinta, Provocarea stiintei, Inventii si descoperiri si articole din numeroasele periodice la care savantul a colaborat, de la Stiinta si tehnica pina la Romania literara si Observator cultural. Tema si in acelasi timp obsesia ce unifica aceste texte este aceea a coabitarii/colaborarii dintre matematician/om de stiinta si poet/literat in formula operei unor autori – romani sau universali – cu orizont cultural larg. Se „intilnesc“ aici consideratii despre intuitiile lui Goethe sau despre acelea thomasmanniene privind temporalitatea, jocuri exegetice in marginea versurilor lui Bacovia, Marin Sorescu sau Nichita Stanescu, amanuntite pagini de analiza a viziunii holografice eminesciene, evocarea lui Dan Barbilian, inventarierea modificarilor de statut ale personajului teatral prin analogie
